Stop-loss-ul: prima decizie, nu ultima
Majoritatea pierderilor mari nu vin dintr-o intrare proastă, ci dintr-o ieșire amânată. Stop-loss-ul e felul în care decizi cât pierzi atunci când mintea e încă limpede: înainte să intri.
Publicată de TRINY · actualizată pe
Ce este, simplu
Stop-loss-ul (oprirea pierderii) e un ordin care închide automat poziția dacă prețul ajunge la un nivel stabilit de tine. Îl pui în platforma de tranzacționare, odată cu intrarea sau imediat după.
Nu e un semn de neîncredere în tranzacție. E prețul pe care ești dispus să-l plătești ca să afli că ai greșit.
Unde îl pui
Nu la o sumă aleasă după cât te doare, ci acolo unde scenariul nu mai e valabil: sub un suport, sub nivelul de invalidare din Radar, la stop-loss-ul din semnalul echipei.
Dacă nivelul acela e prea departe și pierderea ar fi prea mare, soluția nu e să muți stop-loss-ul mai aproape la întâmplare, ci să intri cu o poziție mai mică. Asta e lecția următoare.
Ordinea corectă, la fiecare tranzacție
- 1
Stabilești nivelul la care scenariul nu mai e valabil.
- 2
Calculezi cât pierzi dacă prețul ajunge acolo.
- 3
Alegi mărimea poziției astfel încât pierderea să fie una pe care o accepți liniștit.
- 4
Intri și pui stop-loss-ul în platformă, nu în minte.
- 5
Îl muți doar într-o singură direcție: mai aproape de profit, niciodată mai departe.